Gelu Diaconu 05.09.2010

Hoteluri de lux si prostitutie in Bucurestii de altadata

ISTORIE. „Orasul lui Bucur” de odinioara pare rupt din istorisirile lui Mateiu Caragiale

Oamenii se întreabă deseori ce este istoria, ce o defineşte sau cum sunt delimitate perioadele de timp care intră sub lupa analitică a specialiştilor. Ce înseamnă, pe de altă parte, istoria unui oraş? O punere în „oglindă”, o suprapunere de imagini pot să arate transformările (recente sau mai vechi) prin care a trecut urbea în care trăim. „ring” vă propune continuarea incursiunilor într-un oraş ce poate fi definit ca un organism viu care se schimbă aproape de la o zi la alta.

Hotelul Union
Pe lângă Biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi, la intersecţia străzilor Regală (astăzi Ion Câmpineanu) cu Academiei, s-a ridicat pe la 1867 o clădire cu două etaje, pe locul caselor boierilor Cornescu de pe fosta mahala Popa Manea. Era prima formă a Hotelului Union, cunoscut şi ca Hanul Union, care avea în imediata vecinătate Hotelul Regal. Localul nu va avea viaţă lungă, fiind demolat în 1930 pentru a se construi noua clădire a Hotelului Union, rămasă până în ziua de azi. Hotelul Regal, de vizavi, fusese demolat în 1926, în locul lui ridicându-se Hotelul Stănescu (denumit ulterior, pe vremea comuniştilor, Negoiu). Terminată în 1931, clădirea Hotelului Union a fost construită după planurile arhitectului Arghir Culina, acelaşi care proiectase şi Hotelul Stănescu. Colaborator al cunoscutului arhitect a fost inginerul Emil Prager.

Hotelul Francez
Astăzi, între Palatul CEC şi Magazinul Victoria (fostele Galerii Lafayette), se află un colos de sticlă şi beton denumit Bucharest Financial Plaza. Unii bucureşteni îşi mai amintesc însă că aici, înainte de 1977, era o frumoasă clădire cu arhitectură belle epoque, ce se integra perfect în ansamblul zonei. Localul a fost denumit, rând pe rând, Otel de France, Hotel de France, Hotel de Franţa, Hotel Lafayette şi Hotelul Francez. La parterul acestui îndrăgit şi foarte frecventat hotel se afla Berăria Vârful cu Dor care, împreună cu Galeriile Lafayette, era unul dintre locurile cele mai la modă în epoca de dinainte de război. Daunele suferite la cutremurul din 1940 nefiind rezolvate corespunzător, Hotelul Francez (redenumit în perioada comunistă Hotel Victoria), a fost grav afectat la cutremurul din 1977, o latură dinspre intersecţia străzilor Lipscani cu Domniţa Anastasia prăbuşindu-se. Autorităţile comuniste au considerat că hotelul nu mai merită efortul de a fi restaurat, astfel încât au dispus ulterior demolarea lui.

Hotelul Englez
Aşezat între Casa Bossel şi Hotel Hugues, vizavi de fostul Teatru Naţional de pe Calea Victoriei (actualmente Hotel Novotel), Hotelul Englez sau Hotel English, aşa cum a fost denumit o perioadă, are o istorie care începe undeva pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1855, bijutierul austriac Joseph Resch, care sosise în Bucureşti încă din 1837, construieşte o casă pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), vizavi de locul unde avea să fie ridicat Teatrul Naţional. Casa, care a primit iniţial numele proprietarului său, a fost transformată în hotel după ce a fost vândută, în 1885, lui Grigore Eliade. În aceeaşi perioadă a fost construit şi Pasajul Englez, care făcea legătura între Calea Victoriei şi strada Academiei. Nefiind un hotel de primă mână, pentru că avea camere mici şi era fără dotări corespunzătoare, a fost transformat după câţiva ani în bordel de lux, unul dintre „clienţii” de vază fiind, după anumite surse, însuşi regele Carol al II-lea. Stabilimentul a încetat să funcţioneze în 1947, când prostituţia a fost scoasă în afara legii.

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

2495 (ultima in 05.09.2010)

Rating:

(0 voturi )