Topescu: „Nu mai candidez. M-am saturat de atmosfera din parlament”

Senator PNL în Colegiul 7, Cristian Ţopescu susţine că în parlament eşti ascultat doar „dacă spui o trăsnaie”, dar nu se lasă până ce, în programa şcolară, nu vor exista mai multe ore de educaţie fizică. Ne-a povestit că, înainte de ‘89, înţelegerile între echipele de fotbal se făceau pe salam de Sibiu şi palincă şi cum Rică Răducanu se alegea cu pui de Crevedia pe post de… primă.

Ce v-aţi propus ca senator de Bucureşti?
Am intrat în politică pentru ca în parlament să existe o voce care să susţină sportul românesc. Într-o mică măsură am reuşit, când a fost vorba despre orele de sport în şcoli, şi am convins câţiva parlamentari să urce pe scări. La o şedinţă-maraton care a durat patru ore, când toţi erau prăbuşiţi în fotolii, le-am propus o pauză de 10 minute, în care să facem câteva mişcări de dezmorţire pe holul Senatului. Nu am reuşit nici cu această iniţiativă pentru că suntem un popor leneş.

Ce vor alegătorii?
Bucureştenii vor curăţenie în cartiere, iar parcurile, unde se joacă micuţii lor, să fie împrejmuite pentru singuranţa lor. M-am dus la domnul Piedone, care este un gospodar, şi unele reclamaţii au fost rezolvate. Vin şi oameni cu idei măreţe, cu memorii prin care vor să-i înveţe pe politicieni cum să se comporte.

Mai luptaţi pentru mai multe ore de educaţie fizică?
Cu actualul ministru al educaţiei, lupta este dificilă. Vine dintr-un mediu intelectual, nu prea pune preţ pe ideea de mişcare. După cum arată, nu aş vrea să-l jignesc, dar nu cred că a făcut sport. Nu poţi să faci o apreciere dacă nu ai trecut prin respectivul fenomen. Dacă nu ai trecut prin „fenomenul” sport pentru sănătate este greu să-i înţelegi pe cei care vor să facă aşa ceva.

„Piedone este un amator de mişcare”

Cum vă înţelegeţi cu primarul din Colegiu?
Suntem în relaţii foarte bune. Nu-l deranjez pe domnul Piedone cu fleacuri. În pofida gabaritului, este un amator de mişcare, a făcut în Tineretului un fel de parc de distracţii pentru copii.

„Eşti băgat în seamă dacă spui o trăsnaie”

Cele mai importante iniţiative legislative?
Au fost doar două-trei, dar mai importante au fost declaraţiile politice în plen. Am apărut la un moment dat cu un tricou pe care scria „Adevărata criză e criza orelor de sport”. În Senat, poţi să vorbeşti de la microfon şi să spui lucruri foarte importante, dar eşti băgat în seamă doar dacă spui o trăsnaie. Vorba poetului Bacovia, trăim într-o „ţară tristă, plină de umor”.

De ce consideraţi că România este o ţară tristă?
Credeţi că suntem veseli?! Eu nu am maşină şi merg foarte mult pe jos şi mă uit la oameni. Privirile lor nu mai sunt drepte, sunt pieziş.

„Patru ani îmi sunt de ajuns”

Ce v-aţi propus pentru anul 2010?
Voi continua întâlnirile cu alegătorii, iar pentru problemele punctuale îi voi îndrepta spre domnul Piedone. La următoarele alegeri nu voi mai candida, patru ani îmi sunt de ajuns. Aş putea scrie o carte pe care s-o intitulez „Patru ani, senator. Cum se vede din interior Senatul României”, dar îmi fac duşmani.

De ce nu mai candidaţi?
M-am săturat de atmosfera din parlament. Disputele politice duc uneori la jigniri, la calificative insultătoare, la certuri. Urmărind, ascultând, văzând ce se întâmplă, am rămas cu un gust amar faţă de această instituţie care ar fi trebuit să fie pilonul democraţiei româneşti. Am de scris cărţi, mai am de crescut un copil.

„Li se umpleau portbagajele”

Mai există performanţă în sportul românesc?
Valorile sunt din ce în ce mai puţine din cauza interesului scăzut al statului. În parlament am propus ca, până în 2015, fiecare şcoală să aibă un teren cu suprafaţă sintetică, o sală de sport şi un bazin. Reprezentantul guvernului a spus că nu avem posibilităţi financiare. În Elveţia, fiecare şcoală are sală, bazin şi patinoar.

Erau „blaturi” şi în epoca de aur?
Trazacţiile între conducători şi jucători sau doar între conducători se făceau ori pe bani, ori pe salamul de Sibiu care se producea la Bacău. Ştiu de la arbitrii care se duceau în anumite oraşe şi li se umpleau portbagajele: la Buzău - vin, la Bacău - salam, la Baia Mare - palincă. Dar şi de la jucători.

Ne puteţi da şi un exemplu?
Rică Răducanu a jucat în şapte echipe. Şi-a încheiat cariera la Avicola Crevedia. Îmi spunea că primele constau în pui. Asta, înainte de ’89: „Uite, nea Cristi!” şi a deschis portbagajul, care era plin de pachete cu pui de Crevedia.

“În legea educaţiei, sportul este o «cenuşăreasă» pentru că UE recomandă, săptămânal, trei ore de educaţie fizică. Noi avem doar una în programă.”

Aţi organizat, în 2009, crosul „Burta jos!”. Cum i-aţi convins pe oameni să facă mişcare?
Foarte greu. Din 400 de parlamentari anunţaţi, au fost 20. Norocul meu a fost că au răspuns invitaţiei şi personalităţi din lumea sportului. Au venit Octavian Bellu, Mariana Bitang, Ilie Năstase, Cristian Gaţu. Din păcate, iniţiativele izolate au efecte minore.

“M-am ţinut departe de mizeria din fotbal”

A scăzut calitatea fotbalului românesc?
În 1994, la Campionatul de Fotbal din SUA, echipa României s-a clasat între primele opt echipe din lume, a ajuns în sfeturile de finală. Atunci, naţionala era formată din aşa-numita Generaţie de aur: Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Ionuţ Lupescu, Dorinel Munteanu, pe care, dacă îi comparăm cu actualii componenţi, se vede diferenţa de valoare morală: Hagi are o academie de fotbal, Gică Popescu, o şcoală de fotbal, Ionuţ Lupescu e director în Federaţia Română de Fotbal, în timp ce actualii componenţi, poate cu excepţia lui Cristian Chivu, sunt furnizori numai de ştiri scandaloase.

Este şi cazul lui Mutu?
Şi-a pierdut echilibrul. A luat-o din treaptă în treaptă până a ajuns la cocaină. Mutu este acum din nou într-o situaţie foarte grea, are de plătit şi vreo 17 milioane de euro, bani pe care nu-i prea are, şi este şi suspendat până în octombrie. Or, echipa naţională începe preliminariile Campionatului European mai devreme şi va juca fără el. Rămâne un talent, dar, cum se zice în popor, e „brânză bună în burduf de câine”. Şi antrenorul echipei naţionale are dreptate: „Domne, nu am nevoie de jucători-problemă care oricând pot crea un nou scandal. Prefer să joc fără Mutu, să am linişte în echipă.” Alţii spun: „Fără el nu ne putem califica”. Subiectul acesta privind calificarea a devenit caraghios. Nu ne mai calificăm de nu ştiu câtă vreme.

Se vindeau meciuri în perioada în care eraţi comentator?
Personal, nu am auzit, lucrurile acestea nu se fac cu martori, însă mi-am dat seama, nu eram chiar un necunoscător al fenomenului fotbalistic. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care, acum 16 ani, după Campionatul Mondial din ‘94, am afirmat că nu voi mai comenta fotbal din campionatul românesc. Mă autoapreciez că m-am ţinut de cuvânt, mă ţin departe de mizeria morală din fotbalul românesc.

Care sunt motivele pentru care nu mai comentaţi fotbal?
Pe vremea aceea exista aşa numita „Cooperativă“, erau acele echipe care se înţelegeau între ele. Fiecare avea ceva de câştigat din aranjamentele acestei cooperative. Am fost impresionat de două aspecte. Columbianul Escobar a marcat un gol în propria poartă şi, când a ajuns acasă, a fost omorât de nişte oameni care au pierdut la pariuri sume foarte mari. Mă gândeam că, dacă la noi ar fi omorâţi toţi fotbaliştii care marchează în propria poartă, am rămâne fără jumătate din ei. Apoi, argentinianul Maradona a fost descoperit dopat şi eliminat din Campionatul Mondial. A devenit comentator pentru o televiziune, stătea chiar în spatele meu pe arena din Los Angeles când s-a jucat meciul România-Argentina. După ce ai noştri i-au învins pe argentinieni cu 3 la 2, m-am dus la Maradona şi i-am cerut un autograf. Îl am şi acum.

De ce renunţă sportivii la fairplay?
În sport, ideea de fairplay, pentru care am pledat o viaţă întreagă, este pe cale de dispariţie. Importantă este victoria cu orice preţ, pentru că au apărut banii în sport, care au avut un efect stimulativ pentru că, ştiind că vei fi bine recompensat, eşti mai motivat, dar şi unul negativ pentru că, în goana după victoria cu orice preţ, apar manifestările acestea lipsite de fairplay sau doppingul, adică dorinţa de a câştiga.

Care este asemănarea dintre politică şi fotbal?
Politica şi fotbalul sunt asemănătoare. În parlament este ca în meciul România - Argentina de la Campionatul Mondial din ’94: un meci jucat la 43 de grade Celsius, când i-am bătut pe argentinieni cu 3 la 2. Acesta a fost cel mai bun meci din toate timpurile jucat de echipa României. În parlament, e la fel, se ridică la 43 de grade Celsius temperatura discuţiilor care devin fierbinţi, se ajunge la certuri, arbitrul este preşedintele care în şedinţă intervine foarte rar şi, în loc de a fi prieteni, ne despărţim duşmani.

Trei sporturi care-ţi dau o „satisfacţie extraordinară”

De ce consideraţi că suntem „un popor leneş”?
Ne place să stăm pe scaune, în fotolii, să stăm la televizor. Ne uităm la Campionatele Europene de atletism şi avem impresia că alergăm şi sărim. Ne lipseşte în general, la nivel de naţiune, ideea de a face mişcare pentru sănătate. Suntem comozi, şuetari, ne place să mergem în colţ la o cârciumioară, să stăm de vorbă, să bem o bere.

Edilul Piedone ţine regim din decembrie, a slăbit peste 50kg. Ce sport ar trebui să facă?
Nu sunt adeptul regimurilor de slăbire rapidă. Pe cât de rapid slăbeşti, pe atât de repede îţi vei reveni. Prima manifestare de ordin fizic care nu ar trebui să ne lipsească ar fi alergarea, apoi înotul, care îţi dă o stare fizică bună. Iar dacă iarna are bani, să-şi cumpere nişte schiuri sau să închirieze. Satisfacţiile din sport, cunoscute pe pielea mea, sunt trei. Prima, deşi nu asta e ordinea cronologică, este atunci când te afli pe un teren de tenis, ai în mână o rachetă, îşi vine mingea, iar tu ai posibilitatea să o trimiţi în terenul advers peste fileu, acolo unde vrei. Apoi, iarna, când eşti pe o pârtie şi reuşeşti să ghidonezi schiurile în aşa fel încât să poţi ocoli nişte obstacole e o mare satisfacţie. A treia, când eşti pe spinarea unui cal, un animal care are peste 400 de kilograme şi pe care tu, din mişcări abile şi nu prin forţă, reuşeşti să-l stăpâneşti, să-l conduci. Sunt trei sporturi care-ţi dau satisfacţie extraordinară: tenis, schi, călăritul.

„Cum în fiecare iubitor de fotbal zace un selecţioner al echipei naţionale, şi în fiecare cetăţean există un politician capabil să-ţi dea tot timpul sfaturi şi idei”

•  

  scris de tomescu la ora 13:47 in data 08.08.2010

  oamenii cinstiti au fost folositi de anumite PARTIDE pentru IMAGINEA DE om cinstit si ATAT. DA BINE LA POPOR,in interiorul cladirii INSA NU MAI ESTE VORBA DE CINSTE,multe personaje romanesti ce joaca ROLUL DE POLITICIAN in PARLAMENT nu SUNT din categoria OM CINSTIT ca doar JOACA UN ROL care LE ADUCE surse de FINANTARE(VENIT, SALARIU,SOLDA,COMISON) legale sau nelegale.NU SUNT ADEPTUL EXPRESIEI 'politica e o curva' PENTRU CA ORICE CURVA ORI SE TRATEAZA LA MEDICUL SPECIALIST ori MOARE DE SIFILIS,SIDA SAU ALTE BOLI VENERICE(men sana in corpore sano). PARERE personala V-A PACALIT 'pnl' SI nu sunteti sigurul pacalit,vezi istoria SCRISORILOR.

   

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• cristian topescu
• pnl
• colegiul 7
• interviu

Comentarii:

1 (ultimul in 06.08.2010)

Afisari:

2391 (ultima in 06.08.2010)

Rating:

(1 vot )

Share: