“O tristete, din cand in cand, e buna”

Este unul dintre cei mai iubiţi artişti români. Fire polivalentă, nu s-a limitat niciodată la o singură modalitate de exprimare. A combinat actoria cu muzica şi, nu de puţine ori, cu satira politică. Între două spectacole, “ring” a stat de vorbă cu Ioan Gyuri Pascu despre carieră, dragoste, sport şi băieţi cu ochelari de soare.

Scriitor, muzician, actor şi, mai nou, mic întreprinzător. Ce aduce mai multă satisfacţie?
Vorba unui coleg de-ai mei de la Divertis. Tot românul s-a născut poet, dar viaţa l-a învăţat să fie prozator. Scriu de mult timp. Dacă ar fi să mă iau după diplomă, sunt filolog, deci ar trebui să scriu tot timpul. De mic copil am simţit că pot să fac din toate... câte nimic (râde), cum zice dl Caragiale. Munca de artist am considerat-o întotdeauna suficient de complexă încât să includă şi cântat, şi scris etc... pentru că, altfel, ceva lipseşte. Dacă eşti actor şi nu ştii să cânţi, cred că este foarte greu… e ca o lebădă care vrea să ţipe, să spună ceva frumos despre un lac sau despre nuferi şi nu poate, rămâne doar cu zborul. La mulţi actori care ies din UNATC se observă, din păcate, lucrul ăsta. Nu ştiu ce ore de canto fac acolo, însă multora dintre ei le dispare acel vibrato natural.

România (n.r. - situaţia actuală) este o glumă proastă sau un banc sec?
Nici una, nici alta. E o sterilitate. O lipsă de idei care, dacă tragem linie, durează din ‘90. În 20 de ani nu am fost în stare să punem în practică măcar o idee.

Ungaria - o ţară cu doi cartofi şi trei iepuraşi

Unde crezi că s-a greşit?
Nu s-a greşit nicăieri. Eu zic aşa… dacă fiecare om poate să-şi facă treaba la care se pricepe foarte bine, imediat se vede în curtea lui. Sunt oameni care nu se pricep acolo unde sunt puşi să facă ceva. Dacă eu fac actorie şi ei îmi dau de lucru în actorie, atunci mă descurc. Dar dacă mă pui pe mine să fac o injecţie, am leşinat la prima vedere. Trebuie să fii sincer cu tine. Dacă noi am fi sinceri şi am putea spune: "Domn’e, nu mă puneţi pe mine să fac, că nu ştiu” deja s-ar face o triere mare. Nu să spui ca dl Băsescu: "Domnule, n-avem nevoie de autostrăzi, că n-avem maşini multe”. Nu-i nimic, veneau multe maşini din Germania.... Ce? Trebuia să avem noi maşini? Iată că acum avem şi maşini şi nu avem autostrăzi după 20 de ani. Nu avem turism. Te duci în Ungaria, o ţară cu doi cartofi şi trei iepuraşi. N-au mare. N-au munte. Şi-au botezat un deal, munte. Şi au făcut Balatonul mare. Şi au făcut din câmpie locuri de turism. Vă spun… criza asta se poate rezolva din interiorul fiecărui om. Ne trebuie un om care vrea să schimbe şi nu unul care vede doar aşchia din ochiul celuilalt.

Apropo de criză, lumea mai ştie să se distreze?
Din punctul ăsta de vedere, la români, nu cred că a fost vreodată vreo problemă în decursul istoriei milenare de la daci şi până în ziua de azi, nu-mi fac probleme că românii nu se pot distra.

Cu toate acestea, vezi din ce în ce mai mulţi oameni trişti pe stradă.
Bineînţeles, tristeţea face şi ea parte din fericire. Să nu fii supărat, să n-ai ură, să nu ai gelozie... astea-s lucruri care îţi mănâncă sănătatea. Dar o tristeţe, din când în când, e bună, pentru că te face să te întorci la tine şi să afli că în tristeţe există rădăcina bucuriei. Astfel treci mai uşor peste asta.

"Îndrăgostirea” arde repede, ca focul de lemn de brad

Ai declarat într-un interviu că nu te vei mai recăsători. Mai crezi în dragoste?
Sper că nu! (râde!). Bineînţeles că încă mai cred. Iubirea e totul pe pământ. Sunt două chestii separate însă. Iubirea pe care o consider eu este diferită de cea carnală. Cred foarte mult în iubire pentru că iubire e tot ce vedem în jurul nostru.

Vi s-a întâmplat să vă îndrăgostiţi la prima vedere?
Da, bineînţeles. Cred în dragoste la prima vedere. Numai că trebuie grijă mare pentru că îndrăgostirea arde foarte repede. E ca focul din lemn de brad. Dacă nu ai nişte cărbuni cu lumina aurie, ca să o întreţii, să ardă frumos şi fără să te ardă la degete sau la inimioară, merge. Dar, în general, când te arunci tare cu capul înainte, îndrăgostirea apare şi dispare repede. Iubirea, în schimb, există de la bun început. Iubirea pe care o ai pentru alte persoane este o bucăţică foarte mică din ceea ce este iubirea, pentru că intervine egoul. Zici că îl iubeşti, dar se transformă în posesivitate, începi să-l controlezi pe celălalt, să fii gelos.
INTER: Merge pe mâna Stelei

Ştiu că sunteţi pasionat de sport...
Da, şi acolo mi-e atât de greu să mă uit. Tre’ să dau sonorul la minim de multe ori ca să pot citi pe croll nişte informaţii pentru că-s aceleaşi personaje care urlă întruna şi se ceartă.

Pe cine mizaţi anul acesta în campionatul intern?
Eu cred că o să câştige Steaua, deşi multă lume spune că CFR. Eu merg pe Steaua.

Sunteţi stelist?
Într-un fel, da, îi simpatizez. Eu mă bucur acum că a intrat Tg Mureş, aşa că o să ţin cu ei. Eu zic că ordinea pe podium o să fie Steaua, CFR, Rapid. Şi cred eu că ori Craiova, ori Mediaş o să meargă în Europa League.

Ce este pentru dumneavoastră bunul-simţ?
Un prim pas spre iubirea adevărată.

Botezatu - un băiat cu ochelari de soare

Descrieţi pe scurt următoarele personaje:

Mutu: Talent irosit
Dragomir: Superinteligenţă în şmecherie
Botezatu: Un băiat cu ochelari de soare
Bianca: N-o cunosc
Boc: Păcat că nu s-a ţinut de meserie, îl cunosc din studenţie şi ştiu ce făcea
Băsescu: Bune intenţii îngropate în înverşunare

”Daca ai prea mulţi bani, faci o aripă de spital, să-ţi pună ăia placă acolo...”

Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întreţin. Cum este în cazul dumneavoastră?
Păi, ştiţi cum întreţin banii? Spunea un călugăr bătrân, odată, că banii sunt cea mai bună slugă şi cel mai rău stăpân. Dacă te slujesc şi îi foloseşti să ajuţi pe cineva, e foarte OK. Dacă ţelul principal al vieţii tale e banul, atunci, clar, nu numai că nu-ţi aduc fericirea, dar nici nu ştii când ai trăit. Ai bani… ai alergat după ei, faci bani, ai 500 de milioane… şi la un moment dat te trezeşti. “Bă, tre’ să fac petrecere, am 60 de ani” şi îţi aduci aminte că, într-o zi de marţi, acum 40 de ani, i-ai zis unei fete că te întâlneşti cu ea în parc şi ai uitat… dar ai bani! E bine, dacă ai prea mulţi faci, să faci o aripă de spital, să-ţi pună ăia o placă acolo: “Clinica Gigi Becali”, dar n-o să fie niciodată... poate o clinică de oi, veterinară... (râde!)

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• ioan gyuri pascu
• interviu
• divort

Comentarii:

0

Afisari:

2279 (ultima in 05.08.2010)

Rating:

(1 vot )

Share: