Bucurestiul pe blog

Contrar anumitor păreri, care îl dau drept arhitect sau urbanist, Cristian Radu are o cu totul altă meserie. În timpul liber, cel care semnează cu pseudonimul Raiden pe site-ul „Rezistenţa Urbană” s-a lăsat cucerit de o pasiune pe care a transformat-o, treptat, într-o adevărată profesiune de credinţă. Totul a început după anul 2000, când a descoperit un CD cu poze din Bucureştiul interbelic.

Locurile pe care a început să la ia la pas nu mai semănau însă cu cele văzute în poze. Curiozitatea l-a împins pe Cristian Radu spre investigaţie, totul cu un scop simplu: să-şi explice de ce s-a ajuns unde s-a ajuns şi care au fost premisele începutului sfârşitului. De aici până la includerea lui în echipa „Rezistenţei Urbane” nu a mai fost decât un „mic” pas. „«Rezistenţa Urbană» a fost fondat în martie 2007, iar eu am fost cooptat în echipă în septembrie 2007. De atunci, neîntrerupt, am postat articole acolo. Suntem şase la număr, cel mai recent membru alăturându-ni-se anul trecut. Este o activitate de timp liber, nu reprezintă meseria noastră”, mărturiseşte Raiden.

Oraş distrus pe timp de pace
Treptat, Raiden a început să-şi facă o părere concretă despre ce se întâmplă în Bucureşti. „Este printre puţinele oraşe din lume care în vreme de pace a fost mai distrus decât de bombardamentele din al Doilea Război Mondial sau de cutremure. Am o părere foarte proastă despre legea ce permite acest lucru. Este clar că tot procesul funcţionează defectuos. Dacă Primăria şi Ministerul Culturii nu sunt în stare să protejeze aceste obiective de patrimoniu, cine să le protejeze? Nu mi se pare că se face absolut nimic pentru a se prezerva aceste monumente. În alte ţări se leagă oamenii cu lanţuri de clădiri ca să nu le demoleze”, este de părere Cristian Radu.

Sistematizări făcute cu cap…
Primele planuri serioase de sistematizare a Bucureştiului au fost demarate încă din secolul AL XIX-lea. „Pe vremea lui Carol I şi a lui Carol al II-lea au fost sistematizări bine gândite, ce au pus mult mai bine în valoare oraşul. În timpul regelui Carol I era nevoie de o casă de depuneri, era nevoie de o poştă centrală, actualul Muzeu de Istorie, era nevoie de un Palat Regal, era nevoie să se taie nişte bulevarde în centru, Bulevardul Academiei, cunoscut azi ca Bulevardul Elisabeta, ce trece prin faţa Universităţii, sau Bulevardul Carol I. Sub domnia lui Carol al II-lea s-a definit mult mai bine ce se cunoaşte astăzi, ansamblul de bulevarde Bălcescu şi Magheru, foste Brătianu şi Tache Ionescu, şi Lascăr Catargiu, înspre Piaţa Victoriei, tot la fel. De asemenea, sistematizarea din timpul regelui Carol al II-lea ar fi continuat dacă ar fi rămas la putere, întrucât existau proiecte de sistematizare a Pieţei Unirii”, explică pasionat Raiden.

…şi sistematizări făcute fără cap
Începută de regele Carol al II-lea, sistematizarea a fost însuşită însă de comunişti, iar Ceauşescu a transformat-o într-o pârghie pentru cultul personalităţii. „Proiectul de sistematizare a Pieţei Unirii şi zona Dealului Arsenalului este un proiect de pe vremea lui Carol al II-lea. Ceauşescu l-a găsit şi l-a amplificat la o dimensiune la care maiestatea sa nu se gândise. Nu se prevedea, aşadar, acest bulevard al Unirii, fost Victoria Socialismului, ce a tăiat, efectiv, în carne vie. A fost făcut doar ca să creeze perspectivă Casei Poporului şi, pur şi simplu, a fost o satisfacţie personală pentru Ceauşescu, pentru că este mai lung şi mai lat decât Champs Elysee, dar de 1.000 de ori mai hidos”, spune Raiden.

Victime colaterale
În anii ’80, adevărate monumente arhitectonice au fost distruse de buldozerele nebuniei ceauşiste. „Dacă se respecta planul de sistematizare de pe vremea lui Carol al II-lea, nu s-ar fi demolat Stadionul ANEF, ulterior Republicii, ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă, cu ziduri medievale, construit de Mihai Viteazul, Spitalul Brâncovenesc, aşezămintele Brâncoveneşti, sau azilul Domniţa Bălaşa. Am văzut proiectul din timpul regelui Carol al II-lea, în care erau păstrate acestea. Spitalul Brâncovenesc s-ar fi menţinut, era un monument, printre primele spitale din Capitală. Ceauşescu n-a ţinut cont de acest lucru”, a adăugat Cristian Radu.

„Contribuţia” lui Gheorghiu-Dej
„În timpul lui Dej, una dintre cele mai importante sistematizări a fost în zona din spatele Palatului Regal dinspre Calea Victoriei, actualul Muzeu Naţional de Artă. Acolo s-a demolat şi casa mică în care locuia regele. Palatul Regal nu era casa regelui. Avea o casă normală, casa mică din spate. Mai avea cazarma regală şi mai erau, de asemenea, câteva biserici. Biserica Sf. Ionică este cea mai importantă şi cea mai cunoscută. Au fost chiar trei biserici acolo: Sf. Ionică, Stejarul şi Calvină, care semăna oarecum cu Biserica Luterană”, a spus în încheiere Cristian Radu.


„Astăzi nu suntem departe de realizarea măreţului vis al lui Ceauşescu. Casele sunt lăsate absolut în paragină, în loc să valorificăm ce a mai rămas.” Cristian Radu

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

Comentarii:

0

Afisari:

4282 (ultima in 15.03.2010)

Rating:

(207 voturi )

Share: