Jurnalistul orelor astrale ale Romaniei se destainuie in „ring”

S-a aflat la doi paşi de mari personalităţi ale lumii, precum Alexander Dubcek, Mao Tze Dun sau Richard Nixon. A dat mâna cu Papa Ioan Paul al II-lea. A trăit pe viu Războiul de 6 zile şi „Primăvara de la Praga”. Jurnalistul Romulus Căplescu este ca o carte de istorie, dar o istorie a faptelor aşa cum au fost ele trăite la faţa locului. Gazetar la Agerpres până în 1968, a continuat la „Scînteia” până în 1989, după revoluţie continuând să semneze până în ziua de azi articole în „Adevărul”. Aflat în linia întâi a presei româneşti, a luat pulsul unor evenimente care, la vremea lor, au schimbat lumea.

Romulus Căplescu şi-a început activitatea de jurnalist cu o jumătate de deceniu în urmă, ca gazetar la Agerpres. Momentul începerii unei îndelugate activităţi jurnalistice a coincis cu desprinderea presei româneşti de sub tutela agenţiei sovietice TAS. „Cam până prin anii ’60, TAS constituia unica sursă de informaţii pentru agenţia română de presă. Până atunci se traducea şi se prelua integral de la TAS! După criza rachetelor sovietice din Cuba, s-a simţit o răsturnare totală a acestei tendinţe. Treptat, Agerpres a încheiat relaţii de colaborare cu toate agenţiile internaţionale: Reuters, din Marea Britanie, France Press, din Franţa, UPI, din SUA. La toate aceste convorbiri sau tratative am participat şi eu, în calitatea mea de cunoscător de limbi străine. Formarea mea ca ziarist a fost, aşadar, una occidentală, pentru că am profitat şi de această evoluţie”, povesteşte Romulus Căplescu.

„Primăvara de la Praga”
În aprilie 1968, Alexander Dubcek a iniţiat un program de liberalizări şi reforme în Cehoslovacia care nu au fost pe placul sovieticilor. Mişcarea, supranumită „Primăvara de la Praga”, a fost suprimată de invazia forţelor militare ale Tratatului de la Varşovia, la care România a refuzat să participe. „Momentul 1968 l-am prins chiar la faţa locului, la Praga. Acolo a fost delegată o echipă de ziarişti români, un fel de comando, să spunem aşa, gazetăresc. Atmosfera la Praga putea fi asemuită cu reacţia soldatului Svejk. Cehii au avut o rezistenţă pasivă foarte pronunţată. La un moment dat au dispărut de pe străzile oraşului toate indicatoarele rutiere şi toate numele de străzi. Se învârteau tancurile ruseşti prin Praga şi nu mai ştiau pe unde să o apuce, pentru că nu aveau niciun indiciu de orientare”, îşi aminteşte ziaristul.

„Nu dezlegaţi câinii războiului!”
În august 1968, a aflat de la ziariştii occidentali aflaţi la Praga că într-un ziar britanic apăruse o ştire şocantă. „A fost, dacă nu mă înşel, «Daily Mail», care a publicat  o ştire conform căreia trupele sovietice intraseră în România. Am aflat chiar de la corespondentul ziarului britanic la Praga. Deci, tancurile ruseşti erau deja la Prut. Se pare însă că a contat avertismentul lui Lyndon Johnson, care, într-un discurs pe probleme interne, a pomenit, la un moment dat, şi de posibilitatea ca România să fie ocupată de trupele sovietice. A lansat faimosul avertisment «Nu dezlănţuiţi câinii războiului!». Se pare totuşi că ruşii n-au avut intenţia atunci să intre în România, a fost doar o tentativă de intimidare”, rememorează ziaristul.


Momentele fierbinţi ale istoriei recente
 România, avocatul Orientului „În 1967, România a acţionat ca intermediar între Egipt şi Israel, ţara noastră fiind vizitată pe rând de Anuar el Sadat, preşedintele Egiptului, şi de Golda Meir, iar aici, prin intermediul lui Ceauşescu, s-au înţeles asupra necesităţii de a înceta războiul şi de a stabili declaraţia de pace.”

(Primă)vara fierbinte, la Praga „La Praga am încălcat consemnul dat de ocupanţi, ca după o anumită oră, 10 seara, să nu se mai circule pe străzi. Am fost în situaţia de a mi se pune pistolul în piept de către soldaţii sovietici, dar am reuşit să rezolv cu bine situaţia.”

Caleaşca reginei. „De ce a fost plimbat Ceauşescu în caleaşcă de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii? Pentru că, în acel moment, British Aerospace trecea printr-un moment economic dificil, iar România a încheiat un acord pentru construirea avionului BAC 1-11, ceea ce presupunea o injecţie de câteva sute de milioane de dolari din partea României către firma respectivă.”
(casetă)

Despre naşterea „Adevărului”
„Revoluţia din 1989 m-a prins în redacţia ziarului «Scînteia», unde fusesem transferat după evenimentele din Cehoslovacia, din 1968. În ’89 s-a întâmplat următorul lucru: timp de două zile a apărut un ziar numit «Scînteia Poporului». A venit cineva din redacţie cu ideea justă că era un titlu nepotrivit şi şi-a adus aminte  că avea acasă un ziar «Adevărul» de prin anii `20. A venit cu el în redacţie, s-a luat capul ziarului şi i s-a pus acest nume fostei «Scînteia»”
 

Despre personalitati

Dumitru Tinu
„Era un coleg şi un profesionist foarte bun, un ziarist cu multă experienţă, care căuta să nu-şi impună punctul de vedere. Se consulta întotdeauna cu cei din jur. Asta cred că a fost principala lui calitate.”

Cristian Tudor Popescu
„Era inginer de profesie, dar a simţit şi el nevoia să se exprime, iar ziarul constituia cea mai lesnicioasă cale prin care putea să-şi spună punctul de vedere. S-a constatat că acest tânăr venit din afara profesiei are un real talent şi calităţi gazetăreşti deosebite.”

 

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

Comentarii:

0

Afisari:

2700 (ultima in 21.01.2010)

Rating:

(0 voturi )

Share: