„Nu mi-a lipsit niciodata bradul de Craciun!”

Iubeşte colindele şi le cântă cu aceeaşi voce caldă cu care ne-a obişnuit. Dincolo de toate, pentru Alexandru Arşinel Sărbătorile de Iarnă înseamnă nostalgia după vremurile când, copil fiind, mergea cu colindul, fura umplutura de cozonaci a mamei sau ţinea de picioarele din spate ale porcului în ziua de Ignat.

Sărbătoarea de Crăciun este, pentru marele nostru actor, un prilej de bucurie, dar şi de reculegere în faţa divinităţii. În fiecare an, Alexandru Arşinel trece pe la Mormântul Sfânt de la Ierusalim, unde se roagă pentru cei dragi. „Crăciun este momentul când românul încearcă să uite de relele acumulate. Odată cu naşterea Domnului nostru Isus Hristos, trebuie să aibă posibilitatea unui nou început. Acesta este programat ancestral de mii de ani să se petreacă odată cu naşterea Domnului Isus Hristos. Pentru mine, înseamnă în primul rând o trecere pe la Mormântul Sfânt, la Ierusalim. Am parcurs şi anul acesta drumul pe care îl fac de fiecare dată. M-am recules, m-am rugat pentru familie, pentru nepoţi, pentru copii şi pentru ţara mea”, mărturiseşte actorul.

Şi fericit, şi cu covrigii furaţi
Una dintre cele mai mari bucurii de Crăciun ale actorului era colindatul. Acasă, la Dolhasca, toţi copiii învăţau cu o lună înainte cântecele de colind. Uneori însă lucrurile nu mergeau tocmai bine. „Nu se poate să nu ai nostalgii, să nu-ţi aduci aminte cu plăcere de zăpezile de altădată, de şuturile în fund pe care le luam de la ăia mai mari care ne confiscau covrigii şi merele pe care îi adunam, că bani nu prea erau după război, era timpul foametei. Ne luau covrigii, colăceii, nucile, feliile de cozonac, de veneam acasă plângând că ne-au furat din trăistuţă ce agonisisem. Învăţam o lună de zile colindele, ne puneau mama şi tata să cântăm, să învăţăm, să ne ducem la rude, şi după aia ajungeam acasă cu traista goală. Cu toate astea, eram cel mai fericit”, povesteşte râzând Alexandru Arşinel.

Cozonaci fără… umplutură şi brazi… în flăcări
Tradiţiile de Crăciun erau respectate cu sfinţenie la Dolhasca şi, printre acestea, cozonacii şi bradul erau la mare cinste. Se mai întâmplau însă şi „accidente” de care marele actor nu era tocmai străin. „Mama făcea nişte cozonaci extraordinari. Îi mai provocam şi ceva supărări, pentru că de multe ori umplutura aia, pe care o aduna cu mult timp înainte, că nu se găsea nici rahat, nu se găseau nici altele, o mâncam înainte. Când voia să umple cozonacii, nu mai avea cu ce. De brad, ce să mai zic, nu ne lipsea niciodată de Crăciun. Îl decoram cum se făcea atunci, cu vată, cu lanţuri pe care le făceam din hârtie colorată, cu bomboane pe care le prindeam cu aţă, steluţe pe care le pregăteam tot noi, deoarece nu existau globuri. În schimb, existau artificii. Odată, când ai mei au plecat de Crăciun în altă parte, am aprins artificiile şi a luat foc bradul! A luat foc şi perdeaua, că bradul era aşezat în faţa ferestrei. Doamne, ce ne-am speriat, am crezut că luăm foc cu totul”, îşi aminteşte actorul.

„A fugit porcul cu cuţitul în gât!”
„Sărbătorile de Crăciun începeau în primul rând cu tăierea porcului. Eram repartizaţi care cu ce se ocupă. Eu întotdeauna, ca să nu văd când tata înjunghia porcul, îl ţineam de picioarele din spate. Problema era că picioarele din spate erau cel mai greu de ţinut, pentru că în ele se împingea porcul. Mă lipeam, stăteam pe el, aşa mic cum eram, ca să nu scape. Odată a fugit cu cuţitul în gât, de am alergat după el disperaţi. Pe de altă parte, porcul însemna pentru noi hrana pentru câteva luni, cât ţinea iarna, până ieşeau urzicile. Mama făcea tobă, sângerete, lebăr, cârnaţi, cu un gust extraordinar, pe care nu l-am mai întâlnit niciodată.”

„Pot spune că m-am născut în colind la ţară, la Dolhasca. Noi, cei de acolo, nu ne-am rupt niciodată de tradiţii. Nici atunci când a trebuit sau am fost obligaţi să ne rupem, nu am făcut-o.” - Alexandru Arşinel

„Le doresc românilor să se simtă un pic mai fericiţi decât în timpul anului şi să spere că va fi mai bine în noul an. Sperăm să dăm la o parte altercaţiile, frecuşurile, mai ales de ordin politic, care ne macină. Trebuie să pornim cu hotărâre şi mai ales să fim corecţi faţă de acest popor care e obligat de mai mulţi ani să nu-şi găsească drumul.” Alexandru Arşinel

 

Dimensiune font:

• -
• +

Taguri:

• alexandruu arsinel
• artist
• actor

Comentarii:

0

Afisari:

1390 (ultima in 21.12.2009)

Rating:

(0 voturi )

Share: