Cosmin Dragomir 21.12.2009

Revolutia la sapte ani

Romanian Dream

Bradul de Crăciun era la geam. Tata, sus pe acoperiş împreună cu vecinii. Bomboanele argintii atârnau irezistibil printre globuleţele de sticlă.

În Focşani s-au tras câteva zeci de gloanţe. Pomul era ancorat lângă geamurile din sufragerie. Eu mă târam pe covor, cu o banderolă pe frunte, ca Rambo.

Revoluţia s-a terminat. Nu ştiu dacă în ‘89 a venit Crăciun sau Gerilă, cert e că nu s-a speriat de terorişti.

Eram în clasa întâi. În ‘90 urma să fiu făcut pionier. Nu a mai fost să fie.

Capitalismul, pentru mine, a început cu stângul. Nu am mai avut parte de cămaşă albă şi cravată roşie. Visul s-a înecat într-un Milcov pe jumătate secat.

Apoi, au urmat un şir indian de dezămăgiri: UTC-ul s-a desfiinţat, cursurile de aeromodelism de la Palatul Copiilor şi-au pierdut farmecul din cauza lipsei de materiale, karturile se învecheau, profesorii plecau. Au apărut surogate de tranziţie: colecţia de surprize turbo, televiziunea prin cablu, LEGO.

Silitor eram, ambiţios eram, probabil că aş fi fost un mic comunist de nădejde. Am devenit un mic capitalist derutat.

Din păcate, nu ştiu ce o să fie copilul meu. Asta chiar nu e de bine.

Comenteaza aici:

Dimensiune font:

Taguri:

Comentarii:

Afisari:

421 (ultima in 21.12.2009)

Rating:

(0 voturi )